14:26 19 Ianuarie 2021
În direct
  • EUR20.87
  • USD17.30
  • RUB0.23
  • RON4.28
  • UAH0.61
Editorialist
Sa primesc un link scurt
86300

Occidentul va avea în continuare o retorică dură în raport cu puterea de la Minsk, însă va evita orice confruntare reală, consideră editorialistul RIA Novosti Irina Alksnis.

Reacția Occidentului la inaugurarea președintelui belarus a fost una prognozabil de negativă.

Inițial, reprezentantul Departamentului de Stat a spus că SUA nu îl consideră pe Aleksandr Lukașenko un președinte legitim ales pentru că “rezultatele anunțate au fost fabricate și nu reflectă o legitimitate”.

Apoi a fost emisă o declarație specială a șefului diplomației UE, Josep Borrell, în care noul mandat al lui Aleksandr Lukașenko a fost calificat drept unul “lipsit de orice legitimitate democratică”. De asemenea, s-a menționat că inaugurarea (în document acest cuvânt este luat în ghilimele) “contravine voinței unei bune părți a populației” țării, fapt exprimat printr-o “multitudine de acțiuni de protest pașnice”.

Declarația lui Borrell prezintă, desigur, ample posibilități pentru malițiozitate. Spre exemplu, am putea prognoza din start că rezultatele alegerilor prezidențiale din SUA, indiferent de rezultate, vor contraveni voinței a aproximativ jumătate de americani, pentru că țara este divizată. În plus, acolo există suficiente acțiuni de protest. Astfel, documentul prezentat ar putea fi aplicat și asupra realităților de peste ocean.

La rândul ei, formularea “legitimitatea democratică” ar face aluzie că în opinia Bruxellesului, există și alte tipuri de legitimitate, iar conform lor – Aleksandr Lukașenko este pe deplin legitim.

Cea din urmă, apropo, explică șederea Occidentului pe două scaune, pentru că această retorică dură se îmbină în practică cu o poziție vădit slabă și de compromis în raport cu Minskul.

Niște sancțiuni cu adevărat dure împotriva Belarusului nu au fost aplicate. Mai rău: în jurul acestei probleme au apărut noi reglări de conturi în interiorul UE, pentru că Cipru cere totodată și impunerea unor măsuri restrictive împotriva Turciei, blocând sub acest pretext procesul.

Ambasadorii occidentali nu au fost rechemați. Nu doar nu au fost retrași: americanii continua să-și restabilească relațiile diplomatice cu țara după un ”îngheț” îndelungat. Acum câteva zile, Comisia pentru afacerile internaționale a Senatului SUA a aprobat candidatura noului ambasador. Timp de 12 ani, ambasadele ambelor state sunt conduse de reprezentanți provizorii, după o retragere reciprocă din cauza introducerii de către Washington a sancțiunilor împotriva companiilor belaruse, în anul 2008.

Pe acest fundal, chiar și cele mai dure mesaje reprezintă o manifestare a unei slăbiciuni și o incapacitate de a influența evenimentele, fapt care corespunde realității. În cazul dat, Occidentul merită apreciat pentru faptul că a început să conștientizeze și, cel mai important, să accepte limitele posibilităților sale.

Fără nicio îndoială, o astfel de reacție la alegerile din Belarus este un rezultat inclusiv al lecției foarte dureroase a Venezuelei.

A trecut mai bine de un an și jumătate de când peste 50 de state, preponderent occidentale, l-au recunoscut pe Juan Guaido în calitate de președinte legitim al Venezuelei. Însă această decizie nu a avut nicio influență asupra realității, în care conducătorul real până în prezent este Nicolas Maduro.

Și dacă Statele Unite și Europa își pot permite să ignore o țară mică din America Latină, lăsând impresia că nu s-ar fi întâmplat nimic ieșit din comun și că de loc nu s-au făcut de râs, atunci o astfel de stratagemă aplicată unui stat din centrul Europei ar fi mult mai dificilă. Mai ales că Belarusul este implicat în niște procese internaționale importante, precum reglementarea conflictului din Donbas, motiv pentru care este nevoie de niște acțiuni calculate, cu niște consecințe previzibile.

O altă circumstanță importantă, care influențează asupra diminuării entuziasmului Occidentului în raport cu posibilele acțiuni împotriva Minskului, este faptul că tot ce se întâmplă acolo este în mare parte un proiect polonez.

Anume Varșovia se află în spatele protestelor, ea asigură sprijin politic și mediatic liderilor opoziției belaruse. Ce-i drept, rezultatele impresionează în sens strict negativ: fenomenul “Președintele Sveta” (anume așa se numește profilul de Instagram al Svetlanei Tihanovskaia) poate servi drept model pentru o proastă strategie din punct de vedere al tehnologiilor politice.

Polonia s-a avântat în bătălie, însă nu are suficiente forțe pentru a-și impune scenariul. În plus, Minskul a început să răspundă: presa anunță despre problema exportului de mărfuri poloneze în Belarus. Cu alte cuvinte, polonezii au călcat, ca de obicei, pe greblă.

Aleksandr Lukașenko în timpul protestelor din Belarus
© AP Photo / State TV and Radio Company of Belarus
Nu e deloc surprinzător faptul că acum polonezii vor să fie ca musca la arat: ca Europa de Vest și SUA să-și mobilizeze artileria grea, obținând răsturnarea lui Aleksandr Lukașenko, pentru ca apoi Varșovia să devină cel mai mare beneficiar al acestor procese.

Doar că Berlinul, Parisul, Bruxellesul și Washingtonul nu au astfel de dorințe și e puțin probabil ca în aceste capitale să existe un entuziasm privind realizarea viselor poloneze.

Prin urmare, Occidentul va continua direcția unui discurs dur la adresa Minskului, evitând o confruntare reală, pentru că nu are nicio dorință de a se implica într-un nou joc geopolitic condamnat la eșec. În ultimii ani au avut suficient de multe eșecuri.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

Tematic

Video – Șocant: Cum se vede Moldova din Belarusul protestatar
Video: Lukașenko, învestit în funcția de președinte - detalii
Tagurile:
Belarus, Polonia, SUA, UE

Știrile Zilei