02:00 11 Mai 2021
În direct
  • EUR21.51
  • USD17.82
  • RUB0.24
  • RON4.37
  • UAH0.64
Editorialist
Sa primesc un link scurt
118 0 0

În Occident, în cazul sancțiunilor antirusești, totul decurge în mod normal: unii le dezvoltă și le introduc, alții inventează modalități de a minimiza daunele pentru ei înșiși.

Însă în unele cazuri, rolurile sunt chiar combinate, adică restricțiile mai întâi sunt introduse, iar apoi inițiatorii acestora încearcă cu disperare să iasă din mlaștină pe care ei înșiși și-au organizat-o. Chiar acum, un model similar de acțiuni demonstrează Zoom-ul.

Rusia, pe de altă parte, utilizează, pentru propriul beneficiu, noi măsuri, calendaristic noi, dar destul de uniforme în esență: de la naționalizarea elitelor până la creșterea autonomiei tehnologice.

La momentul actual, Washingtonul hotărăște cine va fi mesagerul special care va conduce negocierile privind soarta conductei de gaz "Nord Stream – 2".

Potrivit publicației Politico, Ministerul Justiției al SUA a aprobat deja două noi pachete de sancțiuni îndreptate împotriva conductei de gaz, aflată în construcție. În noile ”liste negre” figurează compania elvețiană Nord Stream 2 AG, care este responsabilă de construcția și exploatarea ulterioară a conductei de gaz, precum și șeful acesteia, Matthias Warnig.

Se așteaptă că proiectul de restricții va fi prezentat Congresului spre aprobare în luna mai. Dar acest lucru nu este sigur întrucât decizia finală privind noile măsuri împotriva conductei de gaz nu a fost luată încă. Evident, ea va fi legată direct de desfășurarea negocierilor, emisar pentru care și caută acum Casa Albă. Iar negocierile vor fi, în general, nu cu Rusia, ci cu Europa.

De fapt, în asta și constă principala problemă pentru administrația Biden, asupra căreia reprezentanții ambelor partide din Congres exercită presiuni în mod stabil, cerând oprirea cu orice preț a proiectului "Nord Stream – 2": Berlinul opune o rezistență mortală, protejând conducta de gaz. Iar restabilirea relațiilor cu Europa, promovată de democrați, care au fost subminate serios de Trump, face pași duri de confruntare, nedoriți de Casa Albă.

Ca urmare, Washingtonul speră să modereze în timpul negocierilor intransigența Europei Occidentale, care protejează un proiect strategic pentru sine. Iar conducta de gaz, între timp, după cum amintesc jurnaliștii, este gata în proporție de 96%.

Deși există subiectul sancțiunilor, la care americanii stau ceva mai bine. Aproape simultan cu publicația Politico, Bloomberg a informat despre pregătirea unor noi măsuri de pedepsire a Rusiei pentru ingerința ei în alegerile și atacurile cibernetice. Pe lângă completarea unor noi liste negre cu "oameni, apropiați de președintele Rusiei, Vladimir Putin", administrația ia în calcul și posibilitatea expulzării "spionilor ruși din SUA sub acoperire diplomatică".

Dar și aici "efectele adverse" sunt inevitabile pentru Washington. După cum a menționat recent ambasadorul Rusiei în SUA, Anatolii Antonov, Statele Unite au dezlănțuit împotriva propriilor lor diplomați un război al vizelor, din cauza căruia ambele misiuni se confruntă cu dificultăți și cu o lipsă de personal, inclusiv tehnic. Dar în timp ce angajații ambasadei ruse "îndură cu demnitate greutățile și lipsurile" serviciului, americanii s-au plâns deja de mai multe ori de condițiile insuportabile în care sunt nevoiți acum să activeze, ce includ și curățarea zăpezii din fața clădirii ambasadei și amestecarea soluțiilor de dezinfectare cu mâinile diplomaților de rang înalt. S-a ajuns la sistarea activității a două consulate – în Vladivostok și în Ekaterinburg – nu din motive politice, ci pur și simplu tehnice.

Între timp, la Washington procesul birocratic decurge în mod normal, business-ul occidental fiind forțat din ce în ce mai des să se descurce cum poate.

Chiar acum, Zoom încearcă să treacă între Scila și Caribda. Propunând servicii de videoconferințe, compania, care s-a îmbogățit în urma pandemiei a interzis vânzarea accesului la serviciu instituțiilor de stat și companiilor de stat din Rusia și CSI, în încercarea de a respecta agenda actuală.

Însă câteva ore mai târziu, Zoom a încercat să dea înapoi, asigurând că se află "într-un proces de dezvoltare a abordării de piață". Reprezentantul companiei a precizat că "utilizatorii noi și cei deja existenți – atât din​​sectorul de stat, cât și din sectorul privat – pot solicita achiziționarea de conturi Zoom prin intermediul site-ului nostru direct", nu prin intermediul distribuitorilor.

Nervozitatea companiei poate fi înțeleasă: clienții acesteia, care aduc împreună un profit substanțial, au devenit anul trecut o mulțime de instituții care au legătură cu statul rusesc, în special universitățile. Acum, ele au început să se transfere, în mod masiv și urgent, la alte platforme alternative. În același timp, modificarea anunțată nu a afectat autoritățile, întrucât ele și așa nu foloseau acest serviciu.

În general, inovația a devenit pentru Zoom ca o împușcătură în propriul picior, întrucât a dus la o orientare masivă a clienților comerciali importanți către concurenți, fără a provoca nici cele mai mici inconveniente pentru statul rus. Și, în același timp, Moscovei i-a fost prezentat din nou argumentul privind necesitatea tranziției cetățenilor ruși și a organizațiilor rusești la dezvoltările IT autohtone.

În ultimii ani, subiectul sancțiunilor a devenit familiar și adesea un fundal puțin interesant atât pentru diversele procese din interiorul Rusiei, cât și pentru relațiile internaționale. Dar, în această rutină, au rămas aproape neobservate schimbările fundamentale care le-a suferit în această perioadă însăși natura fenomenului dat.

În lumea unipolară globalizată, sancțiunile erau, într-adevăr, un instrument de consolidare a sistemului existent. A fost posibil să trăiești chiar și sub cele mai severe restricții, după cum au demonstrat mulți ani la rând atât Iranul, cât și Republica Populară Democrată Coreeană, dar prețul a fost mult prea scump – calitatea vieții cetățenilor, pierderi ale economiei naționale, rămânerea în urmă din punct de vedere tehnologic. Atunci, sancțiunile însemnau eliminarea țării din civilizația modernă dezvoltată, cu apariția problemelor la fiecare pas, fie că era vorba de dificultăți în realizarea proiectelor înalt tehnologice din cauza necesității competențelor străine, fie că era vorba de incapacitatea banală de a achita la magazin cu cardul bancar din cauza inaccesibilității SWIFT și a lipsei unei alternative naționale.

Lansat acum șapte ani, volantul sancțiunilor antirusești avea scopul de a produce un efect similar și asupra țării noastre. Însă în loc de aceasta procesul a devenit treptat un scop în sine, iar apoi, în general, a început să ducă la un rezultat complet opus.

Sancțiunile estompează atât unitatea occidentală, cât și, în general, sistemul mondial cu poziția de lider a Statelor Unite în el. Ceea ce acum zece ani era un mecanism de frânare tehnologică a "țărilor marginalizate", s-a transformat acum într-un instrument de stimulare a dezvoltării acestora.

Rămâne doar să presupunem motivele pentru care Washingtonul continuă să accelereze procesul care a devenit fără îndoială dăunător pentru el. Poate că establishmentul american, în obtuzitatea lui, pur și simplu nu vede ceea ce se întâmplă de fapt. Sau poate că, chiar conștientizând realitatea, pur și simplu nu se poate opri, în pofida faptului că propriile ei acțiuni duc rapid la distrugerea definitivă a hegemoniei SUA asupra lumii.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

Tematic

Firmele germane au dat o apreciere sancțiunilor SUA împotriva Nord Stream 2
Sancțiuni "extreme": SUA vor să se apuce de datoria națională rusă
Tagurile:
Occident, Hegemonie, sancțiuni, SUA

Știrile Zilei