14:20 20 Iunie 2021
În direct
  • EUR21.22
  • USD17.78
  • RUB0.24
  • RON4.31
  • UAH0.65
Relații internaționale
Sa primesc un link scurt
295 0 0

Prima vizită a secretarul de stat Anthony Blinken în Europa, la două luni după învestirea sa în funcție, a avut loc aproximativ din aceleași motive ca și prima conferință de presă a lui Joe Biden.

Conferința e presă a lui Biden a avut joi, chiar dacă era clar din start că nimic bun nu va ieși din asta, dar era imposibil de amânat mai departe.

Realitatea a confirmat cele mai psimiste temeri. Singurul succes al călătoriei lui Blinken, în cadrul căreia evenimentul principal a devenit participarea sa la ședința miniștrilor de Extrene ai țărilor-membre NATO, poate fi considerat respectarea decenței formale și o prietenie pronunțată externă între partenerii transatlantici. Cu toate acestea, de îndată ce se trecea de la șabloanele retorice generale (Rusia este rea, China este periculoasă, Iranul trebuie ținut sub control și așa mai departe) la chestii concrete, apăreau imediat contradicții principiale.

Iar acestea au depășit cu mult lista obișnuită, bine cunoscută de contradicții. Una dintre aceste contradicții a fost și soluționarea pe cale pașnică a problemei afgane.

Ideea constă în faptul că, conform acordului dintre SUA și talibani, încheiat în februarie 2020, trupele americane trebuie să părăsească teritoriul Afganistanului până la 1 mai 2021. Ca rezultat, Washingtonul se află într-o poziție ambiguă: sau să plece, fiindcă nu se poate de rămas, sau să rămână, fiindcă nu se poate de plecat, el fiind prins între două circumstanțe contradictorii.

Acest acord este "copilul" lui Trump și este clar că democrații, reîntorși la putere, au o tentație enormă de a îngropa documentul, pur și simplu, din principiu. Dar, în același timp, istoria afgană a intrat, într-adevăr, de mult timp, într-un impas – Statele Unite trebuie să plece de acolo, iar acordul oferă o scuză convenabilă pentru a face acest lucru.

În același timp, spre deosebire de fostul președinte, căruia îi era indiferentă imaginea de superputere a SUA, administrația lui Biden nu își poate permite pierderi de reputație, care vor fi inevitabile dacă, după plecarea americanilor, sub lovitura "Talibanilor", se va prăbuși guvernul național de la Kabul. Iar probabilitatea unei astfel de dezvoltări a situației este destul de mare – talibanii, practic fără a se ascunde, se pregătesc pentru reluarea ostilităților.

În plus, există probleme logistice, care fac imposibilă retragerea contigentului NATO, format din peste zece mii de persoane, într-o lună și ceva. Acest lucru a fost declarat direct de către reprezentanții de rang înalt ai Washingtonului.

În această situație dificilă, Statele Unite încearcă să facă tot posibilul pentru a o rezolva, încercând să găsească o soluție acceptabilă pentru sine, cu cele mai mici costuri. Cu toate acestea, în timpul călătoriei lui Blinken în Europa, s-a aflat că, în joc, mai există un alt factor important pe care americanii nu l-au luat în considerare – poziția propriilor aliați, în special, poziția Germaniei.

Și s-a descoperit că germanii au o grămadă de pretenții.

Джо Байден
© AP Photo / Evan Vucci
Europa sprijină, în mod activ, negocierile dintre autoritățile afgane și talibanii, care merg la Doha, în capitala Qatarului. Mai mult, UE nu crede în posibilitatea ajungerii la un acord rapid și consideră necesară extinderea misiunii militare a NATO în Afganistan, pentru a obține un rezultat politic stabil.

Privind modul în care noua administrație de la Washington acționează vioi în distrugerea "patrimoniului" de politică externă al lui Trump, aliații NATO "au văzut acest lucru ca pe un semn" (anume așa presa germană a descris cele întâmplate), precum că și retragerea trupelor din Afganistan vor fi afectate de aceasta. Astfel, Germania a început procesul de reînnoire a mandatului Bundeswehr-ului pentru operațiuni pe încă aproape un an – decizia corespunzătoare a fost prezentată ieri Bundestagului pentru aprobare.

Și apoi, brusc, Statele Unite au luat inițiativa de a organiza o altă conferință de pace – în Turcia, în aprilie. Mai mult, se sugerează destul de deschis că acolo se poate ajunge la o înțelegere și la semnarea unui acord, care va permite retragerea rapidă a trupelor străine.

Europa a aflat despre această propunere din presă – și, desigur, s-a enervat destul de tare.

Muammar Gaddafi
© Sputnik / Владимир Федоренко
Ok, Trump își umilea demonstrativ aliații prin ignorare și atacuri ofensive. Dar noua administrație democratică acționează practic la fel: comunicarea nu funcționează în mod normal, Washingtonul nu consideră necesar nu numai să se consulte cu partenerii, ci nici măcar să-i informeze în prealabil despre planurile lor. Respectiv, aliații sunt forțați să ghicească în cafea în încercările de a prezice acțiunile americanilor.

Aici s-ar putea de remarcat, în mod ironic, că ar fi ciudat să se indigneze din acest motiv, deoarece un astfel de modus operandi este destul de normal pentru Statele Unite. Pur și simplu, în ultimii ani, de la ei a dispărut "stofa" selectivității și inaccesibilității, care până acum atenua imaginea inestetică.

Cu toate acestea, există un factor care impune o perspectivă diferită. Subtilitatea constă în faptul că dintre cei zece mii de militari NATO, menționați mai sus, care se află acum în Afganistan, doar trei mii și jumătate sunt americani. Restul – șapte mii – sunt reprezentanți ai altor țări NATO, dintre care, mai mult de o mie, sunt reprezentanți ai Bundeswehr-ului german.

Drept urmare, reacția nervoasă a Europei pentru ultimele inițiative ale Statelor Unite este asociată, de asemenea, cu temeri banale, astfel încât armata sa să nu fie lăsată de americani la voia sorții într-o țară instabilă, aflată, din nou, la marginea prăpastiei. Anume din această cauză tema "împreună am intrat – împreună am ieșit" a răsunat atât de clar în cadrul negocierilor cu Blinken de la Bruxelles.

Dar problema nu constă numai în asta. Pentru comparație: la 6 iunie 2011, numărul contingentului NATO din Afganistan era mai mare de 132 de mii de militari, dintre care 90 de mii erau americani. Adică contribuția SUA la operațiune, în ceea ce privește resursele umane, întrecea de două ori contribuția celorlalte 47 de țări împreună luate. Acum, situația s-a inversat – în ultimii ani, o varietate de domenii de cooperare intra-occidentală a suferit o astfel de transformare.

Puterea Statelor Unite se baza pe capacitățile lor reale, care depășeau de multe ori potențialul celorlalte țări împreună luate. Acum, avantajul american este relativ clar – și nu există nicio îndoială că această matematică este bine înțeleasă nu numai de Moscova sau de Beijing, ci și de Berlin, Ankara și de multe alte capitale ale planetei.

Deci, dincolo de declarațiile prietenoase, secretarul de stat al SUA a obținut de la călătoria sa în Europa anume acel rezultat, care era de așteptat. Condamnând cu fervoare nedemocratica Moscova și nedemocratul Beijing, Germania, totuși, nu este gata să se retragă din "Nord Stream – 2", iar Europa nu intenționează să abandoneze acordul privind parteneriatul comercial încheiat cu China. Iar Turcia, de a câta oară, la îndemnul lui Anthony Blinken "de a nu păstra" complexele rusești S-400, a declarat că această problemă este închisă pentru discuții.

Administrația Biden se confruntă cu problema găsirii instrumentelor, cu ajutorul cărora ar putea forța partenerii mai mici să asculte, ei dându-și seama de puterea lor sporită. Dar nu se știe cu siguranță dacă astfel de parteneri există în general, în condițiile schimbării semnificative a distrubuției puterii în interiorul Occidentului colectiv.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

Tagurile:
Joe Biden, europa, SUA, Occident

Știrile Zilei