17:17 11 Iulie 2020
În direct
  • EUR19.46
  • USD17.19
  • RUB0.24
  • RON4.02
  • UAH0.64
Opinie
Sa primesc un link scurt
29020

Pentru că „statul profund” american nu a fost în stare, în principiu, să abandoneze credința în posibilitatea de a controla realitatea prin intermediul telecomenzii, a lansat ipoteza mistică despre ”deochiul” adus de ruși realității americane.

CHIȘINĂU, 1 iun - Sputnik, Viktor Marahovski. Potrivit CNN, participarea agenților ruși la rebeliunea americană în desfășurare este „destul de probabilă”.

Cu o zi înainte, când același canal de televiziune a lansat o știre în care unul dintre experți a sugerat participarea „agenților ruși” la aceste revolte, Donald Trump și-a bătut joc de acesta pe Twitter.

Vom aminti că relația președintelui american cu unul dintre cele mai influente canale de televiziune americane este în general chiar ceva mai proastă decât relația dintre între Iran și Israel, deși până nu demult erau ceva mai bune decât cea dintre albgardiști și roșii în perioada războiului nostru civil. În 2016, CNN a făcut totul pentru ca Trump să nu devină președinte și apoi a făcut tot posibilul pentru acutizarea ”Russiagate”. Trump, la rândul său, califică CNN drept „fake news CNN” și o urăște în mod deschis, bucurându-se de scăderea ratingurilor canalului.

Iată de ce, apropo, președintele american a fost deosebit de mulțumit de vestea că participanții violențele din Atlanta au atacat între altele și sediul CNN, au spart geamurile și au distrus ce au putut. Trump a făcut un ”retweet” la postarea sa precizând că a fost „ironic”: protestatarii au devastat chiar canalul care îi susține și le justifică acțiunile.

Iar acum e partea cea mai interesantă. Astăzi CNN își sărbătorește ziua de naștere, un jubileu, împlinește patruzeci de ani.

Iar ceea ce a fost inițial acest canal și ce reprezintă în prezent ne arată clar istoria dominației mondiale americane în general.

În urmă cu patruzeci de ani, tânărul și arogantul mogul media Ted Turner a fondat prima rețea de știri care emitea 24 din 24 pentru abonații prin cablu. A fost un progres și o revoluție în domeniul informațional. Ați fost, dacă vreți, prima licărire a acelui online în care noi trăim astăzi permanent.

Atunci, în 1980, această revoluție a fost observată, dar nu i-a fost acordată prea multă importanță, pur și simplu pentru că în Occident în general, iar în america în special, revoluțiile în domeniul științelor, business-ului, în politică și în domeniul tehnologic și social, veneau una peste alta. Turner lansează știrile non-stop, în anul următor NASA lansează o navă spațială reutilizabilă pentru un echipaj din opt membri (da, a fost acum 39 de ani, iar în legătură cu asta amintim că strigătele de astăzi sunt „oh Doamne, în sfârșit o revoluție în spațiu” nu sunt decât isterie de PR), apoi IBM lansează vânzări ale primului computer personal în serie, următorul pas este un telefon mobil în masă, iar regele viitorului, Internetul, care încă nu era cunoscut de nimeni, era deja în curs de dezvoltare.

America însăși reprezenta atunci modelul incontestabil al spiritului secolului XX. Era tânără, dar deja adultă (vârsta medie a americanului în 1980 era de 30 de ani), care era arhiplină nu doar de cei veniți, dar și de proprii ei genii, având parte încă, în temei, de o educație clasică, liberală (în înțelesul de atunci), tehnocrată și concomitent profund religioasă, inventivă și cu spirit de ”prădătoare” .

CNN a devenit un instrument puternic de influențare a realității a acestei Americi prădătoare - și și-a arătat puterea în plină creștere în cel de-al unsprezecelea an al existenței sale, când întreaga lume a fost vrăjită de cel mai mare spectacol numit ”Război din Golf”. În ochii noștri plini de uimire, cu ajutorul înaltelor tehnologii ne arătau avioanele americane super-tehnologice care zdrobeau rezistența uneia dintre cele mai puternice armate ale Eurasiei, ca pe o figurină de hârtie. Spectacolul pe care lumea l-a văzut atunci a insuflat în inimile unei întregi generații de pământeni încrederea că SUA este o forță invincibilă și de neoprit, care a făcut o anumită separare calitativă de restul umanității. Că restul lumii este acum pentru totdeauna sortit să se târâie pur și simplu în spatele Statelor Unite, să nu enerveze Statele Unite, să asculte de SUA și să spere la indulgența lor. Iar culmea ambiției fiecărui pământean, fie că este economist kenian sau cântăreț rus, este să devină tată sau bunic de americani - acesta fiind modul în care nu trebuie să te supui unei lumi aflate în schimbare.

Când imediat după dispariția puterii militare irakiene de pe harta globului a dispărut Uniunea Sovietică, iar fragmentele acesteia au jurat fidelitatea Statelor Unite într-o formă sau alta - acest lucru a reprezentat într-un fel anume un sfârșit fericit al secolului XX american. Unul dintre eroii incontestabili ai acestei victorii, Ted Turner, nu a putut decât să se căsătorească cu o vedetă hollywoodiană cel puțin de nivelul lui Jane Jane Fonda și să plece la odihna binemeritată. Ceea ce a și făcut Turner.

.. Dar toată ironia este că, în realitate, nu există happy-end-uri. În realitate, burtierele finale nu merg, în realitate, orice victorie și triumf sunt temporare, iar după acestea urmează întotdeauna o nouă etapă.

Cu America, care a cucerit lumea în secolul XX, poate că s-a întâmplat „sindromul de sfârșit fericit”. Adică credea cu adevărat că titrele au trecut și nu va mai exista o continuare.

Un fapt grăitor este că imediat după prăbușirea URSS, organizațiile de stat americane au redus brusc pregătirea ”specialiștilor pe direcția Rusia”: de ce avem nevoie de specialiști în ceea ce nu mai este și nu va mai fi niciodată?

De altfel, însăși diplomația americană, potrivit veteranilor, a intrat și într-un ciudat viraj victorios: în loc de căutătorii de compromisuri și de meșteri ai manipulării, școlile diplomatice americane au început să scoată, cum spune bine o vorbă, ”curieri bine plătiți care livrează comenzi non-negociabile” și crezând că dacă cineva nu cedează presiunilor americane, atunci este necesară doar sporirea presiunilor”.

”Telecomanda americană a realității” - piesele căreia erau și CNN, și Hollywood-ul, și „tehnologiile color” și, deja în noul secol, Facebook-ul cu Twitter-ul - a devenit și ea victimă a acestui sindrom. După executarea mai multor țări, după invocarea unor acuzații false și o serie de „revoluții Twitter” de succes, cu acoperire mediatică corespunzătoare în centrele americane de control a realității, se pare că mulți în sfârșit s-au convins: nu există altă realitate decât cea pe care o injectează în creierul oamenilor unii oameni instruiți special din punct de vedere tehnologic. Un streamer bine promovat, cu o cameră foto bună și cu sprijinul Facebook, cu ambasada americană în spate și cu bombardiere americane gata să intervină - aceasta este noua super-armă absolută.

Însă realitatea a dovedit că ea există în continuare - și că, oricâte presiuni ar exista, aceasta va găsi o modalitate de a se răzbuna.

Pentru „lumea CNN”, apocalipsa s-a întâmplat, strict vorbind, în 2016 - când, în ciuda dominanței totale în sfera mass-media americană (la un raport de aproximativ 15% la 85% în favoarea lui Clinton), Trump a câștigat alegerile.

Pentru ceea ce se numește în mod obișnuit „statul profund” american, a fost mai mult decât o victorie pentru un candidat nedorit. A fost o lovitură pentru fundamentele ideologice ale ”Happy End Era”, ideea realității controlate, dogma invincibilității unirii dintre CNN și The New York Times.

Apropo, poate tocmai pentru că „statul profund” nu a fost în stare, în principiu, să abandoneze credința în posibilitatea de a controla realitatea prin intermediul telecomenzii, a lansat ipoteza mistică despre ”deochiul” adus de ruși realității americane. Rusii au piratat telecomanda americană, iată din ce cauză am pierdut.

Printr-un concurs de împrejurări, CNN a devenit principalul propagandist media pentru această ipoteză magică. Și a participat activ la ceea ce până de curând am numit Războiul civil rece în SUA și nici acum nu știm dacă se poate numi rece.

... Apropo. Acum, în timpul când cele mai mari treizeci de orașe americane sunt cuprinse de fumul rebeliunilor, iar peste planetă răsună chemări la apel ale primului canal privat (deși făcut prin ordin guvernamental și din bani bugetari) se răspândesc eroic, putem încerca să ne imaginăm cum se va dezvolta în continuare relația dintre realitatea ”media” și cea reală pe teritoriul fostului hegemon al lumii.

Există ipoteză că aproximativ așa va fi și în continuare. Trucul constă anume în faptul că nu există un adevărat „sfârșit al lumii”, la fel ca și un happy end fericit. Apocalipsa nu este neapărat fatală. Poate că aceasta este doar o pierdere a statutului de lider politic și economic mondial, dar probabil, și militar. Aceasta este doar o ”scufundare” a unor părților nefericite a țării într-un fel de „lume a treia” (40 de milioane de șomeri rătăcesc prin Statele Unite, iar aceasta, spun ei, încă nu este limita maximă) - cu toate consecințele sociale care decurg de aici.

Henry Kissinger, fost secretar de stat al SUA și unul din artizanii ordinii mondiale actuale
© Sputnik / Алексей Дружинин

Aceasta este o divizare a societății și împărțirea țării în teritorii sărace post-apocaliptice și insule bogate izolate, de unde, posibil, vor fi lansate rachete cu un design îmbunătățit. Undeva orașe întregi vor trece la tocană de soia, iar în altă parte vor scoate filme perfecte cu bugete uriașe.

Doar că nu va mai fi acea America care a lansat cândva ”Space Shuttle” și pe care o mai ține minte fondatorul CNN, Turner, în vârstă de 81 de ani.

Cu toate acestea, nu este un fapt sigur că își amintește: acum câțiva ani a recunoscut că suferă de demență.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova

Tematic

Premieră: Război între Trump și Twitter, acuzații de ”Amestec în alegerile prezidenţiale”
Impact mondial! Trump a semnat limitarea protecţiei şi libertăţii reţelelor pe Internet!
Tagurile:
rușii, SUA, arma absolută


Știrile Zilei