14:31 18 Ianuarie 2020
În direct
  • EUR19.48
  • USD17.45
  • RUB0.28
  • RON4.08
  • UAH0.72
Religie
Sa primesc un link scurt
36340

Sfânta Ecaterina și Sfântul Mercurie – doi tineri creștini martirizați cu aproximativ 1.700 de ani în urmă, din ordinul unor împărați romani, la vârsta de 18 și, respectiv, 25 de ani – sunt sărbătoriți pe 7 decembrie de creștinii ortodocși moldoveni.

CHIȘINĂU, 7 dec – Sputnik. Biserica Ortodoxă din Moldova îi sărbătoreşte astăzi pe Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina şi pe Sfântul Mare Mucenic Mercurie, doi tineri creștini care au trăit în secolul trei și au fost decapitați pentru că n-au dorit să renunțe la credința în Mântuitorul Iisus Hristos.    

În Republica Moldova locuiesc 43.800 de femei cu numele Ecaterina, iar 15 poartă numele Katia, potrivit datelor oficiale. Un singur bărbat din Republica Moldova poartă numele Mercur. Felicitările noastre celor care-și sărbătoresc onomastica!  

Sfânta Ecaterina (287 -305), prințesa mucenică, numită „ocrotitoarea studenţilor”, a fost decapitată din ordinul împăratului la vârsta de aproximativ 18 ani.

Sfântul Mercurie a fost decapitat, în oraşul Cezareea din Capadocia, între anii 251 şi 259, la vârsta de aproximativ 25 de ani. Capul Sfântului Mercurie se află în România.

La fel ca în cazul vieţii şi martiriului altor sfinţi, detaliile diferă de la o sursă la alta. La scrierea acestui articol ne-am bazat pe informaţiile convergente despre viețile sfinților Ecaterina și Mercurie.

Sfânta Ecaterina, „ocrotitoarea studenților”

Ecaterina era fiica unui nobil cu numele Consta (Constus), care a fost guvernator al provinciei romane Alexandria (Egipt). După moartea tatălui, tânăra a fost educată de mama ei, care, în taină, era creştină.

Ecaterina era o fecioară deosebit de frumoasă şi de o inteligenţă fără seamăn la vârsta de 17-18 ani. Vestea despre înţelepciunea şi frumuseţea ei se răspândise în lumea largă, potrivit sinaxarelor. Împăratul roman Maximian (co-împărat cu Diocleţian) o credea demnă de tronul împărătesei.

Provenind dintr-o familie de rang înalt, Ecaterina a avut avantajul de a studia temeinic toată învăţătura şi ştiinţa greacă şi latină, citind operele lui Homer şi ale lui Virgiliu, ale doctorilor Hippocrat şi Gallin, filosofilor Aristotel şi Platon, scrierile „marilor magi” (astronomi) Ianni şi Iambri, ale lui Dionisie, profeţiile Sibilei ş.a.

A învăţat retorica, precum şi mai multe limbi. Faima înţelepciunii şi frumuseţii ei s-a răspândit în lumea largă, fiind admirată nu doar de cei care o cunoşteau, dar şi de cei care doar auziseră despre ea.

Mulţi bărbaţi şi-ar fi dorit-o de soţie, până şi împăratul Maximian (co-împărat cu Diocleţian) o credea demnă de tronul împărătesei.

Ecaterina considera însă că niciun bărbat nu merită să-i fie alături, spunând că nici unul dintre ei nu-i este egal ca frumuseţe şi inteligenţă.

Văzând că Ecaterina nu îndrăgeşte niciun bărbat, mama ei a dus-o la un duhovnic. După câteva revelații și întâmplări uimitoare, Ecaterina devine creștină.

În acea perioadă, împăratul Maximian ar fi ajuns în cetatea Alexandriei pentru a aduce ofrandă zeilor. Și a auzit-o Ecaterina cum le vorbea oamenilor despre deşertăciunea păgânismului.

Pentru că l-a înfruntat pe împărat, dar pentru că a reuşit şi să-l impresioneze puternic pe acesta cu frumuseţea ei, Ecaterina a fost dusă în faţa unui consiliu format din 50 de filosofi păgâni, care urma să o determine să renunţe la creştinism şi să se închine zeilor.

Ecaterina a combătut argumentele membrilor consiliului şi a rostit o pledoarie în favoarea creştinismului atât de convingătoare, încât filosofii s-au dezis cu toţii de zei şi s-au convertit la credinţa creştină. Au fost martirizaţi din acest motiv, fiind arşi de vii.

Înfuriat, împăratul Maximian a poruncit ca Ecaterina să fie biciuită cu vine de bou, apoi să fie întemniţată fără mâncare şi apă.

Potrivit sinaxarelor, în timpul torturilor, un înger i s-a arătat Sfintei Ecaterina, sfărâmând roata pe care era trasă. Apoi, Iisus Hristos Însuşi i S-a arătat şi a mângâiat-o.

După o ultimă încercare nereuşită a împăratului de a o convinge să se închine zeilor şi să-i devină soţie, Ecaterina a fost scoasă în afara cetăţii, tăindu-i-se capul. Din rană a curs lapte, în loc de sânge, scriu sinaxarele.

Sursele creştine mărturisesc că trupul Sfintei Ecaterina a dispărut în mod misterios de la locul execuţiei şi că îngerii Domnului l-au ridicat şi l-au dus în Muntele Sinai, în locul în care Profetul Moise a văzut Rugul Aprins şi unde a primit de la Dumnezeu Tablele cu Cele Zece Porunci.

La poalele Muntelui Sinai (Peninsula Sinai, Egipt) a fost construită Mănăstirea Sfintei Ecaterina, la o înălţime de 1.200 de metri, în care se păstrează moaştele Sfintei.

Sfântul Mare Mucenic Mercurie – ostașul creștin căruia un înger i-a dat o spadă

Mercurie era originar din Răsărit, de neam scit, numele tatălui său fiind Gardian. Mercurie a fost conducător de oşti şi sfetnic al împăraţilor romani Decius (249-251) şi Valerian (253-260).

A fost ostaş, apoi comandant în regimentul „Martenses” (al Martenesienilor), din Armenia Mare, în care stapânea voievodul Saturnin.

Pentru că nu s-a dezis de credinţa creştină, Sfântul Mercurie a fost decapitat, în oraşul Cezareea din Capadocia, între anii 251 şi 259, la vârsta de aproximativ 25 de ani.

Mercurie era “voinic la trup, frumos la faţă, galben la păr, care îl împodobea şi avea o firească rumeneală, care strălucea pe obrazul lui”, potrivit sinaxarelor.

În timpul unei bătălii cu barbarii, la Mercurie a venit un înger al Domnului, care i-a dat o spadă şi i-a spus că-i va birui pe inamici. În acea luptă, înarmat cu spada oferită de înger, Mercurie a demonstrat o vitejie fără seamăn.

Apreciindu-i eroismul şi iscusinţa în luptă, împăratul Decius l-a numit comandant suprem al armatei sale.

Atunci, nişte oameni invidioşi l-au pârât pe Mercurie că este creştin în taină. Întrebat de împărat dacă zvonul este adevărat, Mercurie şi-a mărturisit deschis credinţa creştină. 

A fost torturat crunt, corpul i-a fost tăiat în fâşii cu cuţitul, apoi ars de viu.

Dar un înger a pogorât la el în temniţă şi l-a vindecat. În cele din urmă, împăratul a poruncit ca lui Mercurie să-i fie tăiat capul, porunca fiind executată în Capadocia.

Potrivit Acatistului şi Vieţii Sfântului Mercurie, „a doua zi după tăierea sfântului, s-a aflat trupul lui alb ca zapada şi ieşea dintr-însul bună mireasmă de mir de multpreţ şi tămâie. Pentru o minune ca aceea, mulţi au crezut în Hristos. Apoi sfântul trup a fost pus cu cinste la loc însemnat, care dădea multe tămăduiri celor bonavi”.

La catedrala arhiepiscopală a Râmnicului (România) se află capul Sfântului Mare Mucenic Mercurie, din anul 1776. În biserica de pe strada Constantin Brâncuşi, nr. 11, sector 3, Bucureşti, se află părticele din moaştele Sfântului Mercurie.

Tematic

Calendar Ortodox: Cele mai importante sărbători din luna decembrie
Tagurile:
creștinii ortodocși, creștini, tineri, calendar ortodox


Știrile Zilei