09:20 20 Februarie 2020
În direct
  • EUR19.09
  • USD17.69
  • RUB0.28
  • RON3.99
  • UAH0.72
În lume
Sa primesc un link scurt
556 0 0

Duminica trecut a avut loc primul schimb de prizonieri din ultimii doi ani între autoritățile din Ucraina și cele ale autoproclamatelor republici Donețk și Lugansk. Iată mărturiile unui fost prizonier.

Duminică trecută, a avut loc procesul de schimb de prizonieri între Ucraina și Donbas. Printre persoanele transferate în RPD și RPL s-a aflat și Viktor Skripnik, pe care autoritățile ucrainene l-au acuzat de terorism, însă timp de 5 ani și jumătate nu au reușit să-i dovedească vinovăția, deoarece dosarul a fost falsificat de la bun început.

El a povestit pentru RIA Novosti despre torturile cumplite la care erau supuși de către forțele de securitate ucrainene, când moartea era văzută ca o izbăvire, despre cooperarea Serviciului de Securitate al Ucrainei cu batalionul naționalist ”Azov” și despre lipsa de voință a mașinăriei de stat din Ucraina de a cerceta crimele propriilor forțe de securitate.

- Vă rugăm să ne spuneți unde vă aflați înainte de schimb și cum ați ajuns prizonier?

- Mă aflam în Mariupol, într-un centru de detenție preventivă, din septembrie 2014. Am fost arestat, fiind suspectat de acte de terorism în care au murit oameni. Toate acestea au fost legate de evenimentele din 9 mai, care au avut loc în Mariupol, în 2014. În toți acești cinci ani și ceva nu am fost condamnat, vinovăția nu a fost dovedită, nu există nicio probă. Slavă Domnului că ne-au scos de acolo, pentru că pur și simplu nu erau alte șanse.

- Ați fost în arest preventiv timp de cinci ani?

- Da

- În momentul reținerii ați avut vreo legătură cu referendumul și RPD?

- Desigur. Am avut o poziție activă. Datorită separării Republicii Populare Donețk de Ucraina și, în principiu, ca cea mai mare parte a regiunilor noastre, am susținut și am participat la aproape toate mitingurile. Iar când structurile de forță din Ucraina au întrecut orice limită, când a început deja vărsarea de sânge, am decis să participăm și să apărăm țara.

Reținerea în sine și prima perioadă pe care am petrecut-o în subsolurile SBU, unde am fost ținuți aproximativ două săptămâni, ne-au torturat continuu și est de remarcat că ne-au torturat fără ca să dorească să afle ceva de la noi. Ne-au torturat pentru a ne forța să ne asumăm crimele care tocmai au avut loc în vara lui 2014, care au fost comise de batalioanele de voluntari din Ucraina și de structurile de forță. Și au încercat să pună toate aceste crime pe seama noastră.

- Despre ce crime era vorba și de ce încercau să vă învinovățească?

- Practic, a fost vorba despre unele cu caracter provocator: focuri de armă asupra sediului secției de Poliție pe 9 mai, atunci în diferite părți ale orașului au murit angajați ai Poliției dar și civili, a fost săvârșit un atac asupra procesiunii festive organizate cu prilejul zilei de 9 mai, iar clădirea Poliție a fost distrusă.

- Ei doreau ca să spuneți că voi ați făcut toate acestea?

- Da, totul era regizat, au fost regizate o mulțime de scenarii, eram obligați să memorizăm anumite texte. Să recunoaștem persoane pe care nu le-am văzut sau cunoscut niciodată. Ne obligau să recunoaștem că am fi fost instruiți în domeniul sabotajului militar undeva în regiunea Rostov, într-un oarecare oraș militar. Nu am fost acolo în viața mea. Au vrut să ne prezinte drept teroriști care comit infracțiuni și că am fi vinovați de toate, dar timp de cinci ani nu le-a reușit acest lucru.

- Ce cunoașteți despre închisoarea de pe aeroportul din Mariupol?

- Din fericire, nu mi s-a întâmplat să ajung acolo. Pe aeroportul din Mariupol foarte puțini au supraviețuit. Dar au vrut să ne facă un proces-spectacol. Nu pentru PR, aceasta era o mașină de propagandă care trebuia să le facă jocul. Ne-au lăsat în viață, nu au lăsat să ne sfâșie în bucăți pe aeroport. Dar în subsolul SBU am văzut o mulțime de victime care s-au întors de acolo, de pe aeroport. Ei erau pregătiți fie pentru schimb, fie pentru un fel de acțiuni de investigație. Acei oameni care puteau vorbi au comunicat cu noi. Noi aflam detalii și ei doreau ca să ne spună ceva, pentru că au înțeles că puteau să moară în timpul apropiat.

- Ce v-au povestit ei?

- A fost un tip, eu, din păcate, nu-i cunosc numele de familie, era complet paralizat. Era doar piele și os. Era complet epuizat, abia vorbea. În discuție, ne-am dat seama că acolo a fost săpat o groapă foarte mare, adâncă de peste șase metri. El a fost aruncat acolo. Și a fost ținut trei sau patru zile. Avea ochii legați cu o bandă adezivă, dar a simțit că sunt o mulțime de cadavre, un număr foarte mare. A fost bătut cu cărămizi și blocuri de criblat (blocuri din beton de zgură – n.r.). Știu că au vrut să-l omoare pe acest băiat, dar la un moment dat s-a aflat despre el că a fost ținut în captivitate de către forțele de securitate ucrainene și l-au cerut în schimb. Iată de ce l-au scos de acolo și au încercat cumva să-l aducă în fire. Și, din câte cunosc, l-au transmis. Am aflat din mass-media că după schimb a murit.

- Perioada în care ați fost ținut la subsolul SBU a fost documentată oficial? Știa cineva despre asta?

- Nu, nimeni nu știa. Și în fiecare dintre apelurile mele la Biroul de Investigații de Stat din Ucraina, la Procuratură, către procurorul general, subliniam faptul că am fost reținuți la data de 21 septembrie, iar anume pe mine m-au dus la centrul de detenție preventivă la data de 1 octombrie. Chiar și acest termen legală de trei zile, în care puteau să ne rețină, a fost depășit. Nimeni nu știau absolut nimic despre noi. Știu însă cu siguranță de la un avocat că rudele ne-au căutat și nimeni nu a anunțat nimic despre noi. Nimeni nu știa că ne aflam de două săptămâni în subsolul SBU.

Citiți interviul integral pe ru.sputnik.md.

Tematic

Situația din Ucraina, discutată de Putin cu omologul său finlandez
Tagurile:
prizonieri, Donețk, Ucraina


Știrile Zilei